Mai intai as alege un film mut, ca o revolta impotriva cuvintelor; o pelicula cu un limbaj ascuns, de cateva minute, in care “protagonistii” sa fie doua lacrimi luminoase, lipite una de alta si tivite cu rosu care sa para doua fete unite pe veci. Si in acelasi timp, fiecare sa aiba glas doar pentru o clipa. O singura clipa in care sa-si spuna un alteia simplu si firesc: te iubesc. Iar apoi sa fie din nou “prizoniere”, fara nici o portita de iesire pentru tot timpul ramas din restul vietii. Va fi de ajuns ca sa exprima ceea ce nu poate fi rostit? Sa redea ceea ce e imposibil de infatisat? Raspunsul corect nu-l stiu. Ramane raspunsul fals sau poate cele cateva clipe si tacerea dintre ele, ca un farmec discret, ca un film la care nu se pot trage duble.

fereasca D-zeu:O:O...sa existe si un fim despre viata mea...asta ar mai lipsi:)))...poate daca ar fi film publicitar din gama "asa nu"...

desi mi-ar place aceasta retrospectiva (daca stau bine sa ma gindesc), pe linga ca m-ar apuca depresia:))), mi-as da seama (poate!!!) unde intr-adevar tre sa schimb sau ce naiba sa nu mai fac