relatie vs independenta ...
Problema cu care ma confrunt si acum este o problema mai veche cu care m-am mai confruntat. Si aceea de dificultate a continuarii unei relatii. Am sa fiu succint in prezentarea unor relatii la care ma raportez.
Acum cativa ani am avut o relatie cand eu aveam 23 de ani cu o ea care avea 31 de ani. A fost si nu a fost relatie, ca ne-am intalnit timp de 2 ani de zile, dar aveam o mare libertate ca ma intalneam si cu alte persoane, dar mereu cand ne intalneam eram relaxat, adica ma simteam bine. Imi oferea incredere in mine. Ma simteam in largul meu. Ma alinta, eu eram cel mai bun, cel mai frumos. Probabil m-au atras aceste lucruri, avand un comportament si matern pe de o parte. Eu crescand numai cu mama si bunica, mama divortand de cand eram eu mic si nu s-a mai recasatorit.
Anul trecut pe cineva, aveam 26 de ani, iar ea 23. Era divortata, dar nu m-a deranjat. A fost frumos, ne-am iubit, ma rog, am iubit-o. Relatia a durat cam 6 luni, dar deja dupa 3-4 luni au inceput sa apara unele probleme. In primul rand incepuse sa ma deranjeze numarul partenerilor la pat din cate am aflat dupa divort fusesera cam vreo 10 in circa o luna de zile toti cunoscuti pe la club. Cred ca te afecteaza un divort, dar nu in asa mod incat daca scapi la libertate sa te duci in dreapta si in stanga. Un alt fapt care a inceput sa ma deranjeze era faptul ca mai "fuma". Nu tot timpul, se lasase la un moment dat, dar asta era un lucru deprins din fosta relatie.
Fostul sot fiind unul care facuse spania, si ea s-a lasat de facultate in primul an sa se marite si sa plece cu el acolo. Acolo a incercat tot ce era posibil, mai putin in vena, dar pentru mine astea sunt niste lucruri care nu le pot accepta in standardele care mi le doresc. Am zis bun, sa nu fiu absurd, in Olanda sunt legale, si Mutu a prizat, si s-a reabilitat, recasatorit, copii, etc. Dar am inceput sa ma indepartez incet incet.
Anul acesta am cunoscut pe cineva, eu am 27 acum, iar ea 25. Lucreaza intr-un mediu frumos, a terminat facultatea, a terminat si master. E frumoasa, adica e chiar nice, dar nu e pitzi de club. Mi-a placut de la inceput. Acum avem iar 6 luni impreuna, dar simt iar ca parca m-am plictisit. Si chiar nu stiu ce se intampla. Eu sunt al 4-lea partener. E studioasa, linistita. E ce cautam, dar ceva simt ca parca nu merge. Nu stiu, ma simt asa stresat cand sunt cu ea, nu ma simt deloc in largul meu.
In primul rand eu sunt genul cand am o relatie sa fiu mereu cu acea persoana. Ea mi-a zis ca vrea si zile cand sa fie singura sa stea la ea acasa, am acceptat asta. Dar cand ma lasa singur, parca simt o lipsa acuta a ei, si imi vine sa vb cu alte persoane, vb cu alte persoane, daca sunt singure, parca imi vine acel instinct de flirt, si uit de ea. Pe de alta parte, eu sunt si putin mai copilaros cred. Imi place sa fiu alintat, lasat in pace, sa nu fiu cicalit. Imi place sa ma joc la calculator.
Cat am vorbit cu ea primele 3-4 luni de zile nu m-am jucat deloc. Si inainte sa ne cunoastem chiar imi si facusem un upgrade de vreo 25 de milioane, in procesor si placa video deh pentru jocuri.
Acum la servici am colegi care au relatie, dar cand mai iesim la tigara incep sa discute ca joaca nu stiu ce on-line, sau nu stiu ce rpg, sau fps, si parca mi-a revenit acel chef de a fi solo si sa ajung acasa singur, sa mananc, daca am chef sa stau intins in pat, daca nu sa ma joc, sa fac ce vreau, sa fie acea liniste in jurul meu. O buna perioada de vreme asa am fost, ma intalneam ocazional cu una alta, one night stand, dar in rest imi vedeam de treburile mele cariera, servici, casa, calculator.
Simt ca parca am obosit de a fi cu cineva, ia-o de la servici, desi parca m-as duce acasa sa ma intind, sau sa ma uit la un film. Imi place de ea, dar parca mi-a disparut acel feeling care era la inceput si as lasa-o si nu prea. Alta problema acum e ca parca as vrea iar sa ma mai intalnesc si cu alte persoane, dar pe de alta parte parca mi-e teama ca alta nu o sa mai gasesc asa ca ea, sa fie si frumoasa, cum ar zice unii "buna"
, desi multe sunt cam curveturi care sunt asa, dar in acelasi timp si cuminte si de casa. Ea are o fire independenta sa conduca, mie imi place ca eu sa conduc sa se faca ce zic eu, sa fiu preamarit, alintat, etc, cum era in acea relatie unde ea era mai mare cu 8 ani. Poate ma exprim ambiguu ca imi vin multe idei in cap, dar am o stare de confuzie generala.
Astept niste raspunsuri ca sa pot veni cu niste completari ulterior daca mi-a scapat ceva.
Va multumesc.
- Add new comment
- 393 reads



re: relatie vs.independenta
Ce imi spuneti dvs. imi aduce aminte de impartirea aceea celebra a tipurilor/gradelor de independenta in patru categorii. Nu stiu cat de adevarata dar altfel este o clasificare frumoasa
1. Primul stadiu ar fi dependenta. Atunci cand suntem total dependenti de parinti, iubita, o substanta, un joc. Punct. Nu putem functiona in afara acelei relatii.
2. Al doilea stadiu este contradependenta. Adolescentul vrea sa NU fie dependent si se razvrateste. Insa nu e liber pentru ca simpla rebeliune impotriva a ceva nu ne elibereaza de acel ceva. Cred ca sindicalistii, saracii nu depasesc niciodata stadiul acesta al contradependentei
Nu vor sa fie independenti, ideea de independenta le da fiori, vor doar sa isi nege dependenta zugravind-o ca fiind contradependenta.
3. A treia varianta ar fi independenta propriu-zisa. Aici putem sa functionam si singuri, chiar uneori doare. E un exemplu de functionare matura dar nu neaparat cea mai satisfacatoare. Iar independenta vine cu un pret la pachet, o anumita izolare, relatii nesatisfacatoare etc. In general "independentul" e mai degraba singur. Cu mici intreruperi.
4. Varianta cea mai cool ar fi inter-dependenta. Gura lumii ii mai spune si "autonomie".
Adica pot fi independent in cadrul unei relatii imi negociez nevoile proprii, nevoile partenurului, imi accept limitele si accept limitele partenerului, sunt constient de ceea ce am de oferit si ceea ce imi ofera partenerul, etc. Nu (mai) am nevoie sa fiu dependent, contra-dependent, independent pentru am deja propriul meu spatiu personal in cadrul unei relatii...
Nu stiu care varianta ati ales-o dvs. dar e pe aici, pe aproape, printre cele patru de mai sus
poate maturitate?
Sincer, nu ti-as fi raspuns, dar m-a intrigat destul de tare ceea ce ai scris...
Ti-as sugera in primul rand sa iei o pauza, lasa fata in pace si hotaraste-te ce vrei de la viata. Vrei o relatie sau nu, si cum vrei sa fie, sau vrei o relatie "fara obligatii"... sau ce altceva vrei.
Asta pentru ca desi dai impresia ca stii ce vrei, te cam contrazici in mesajul tau. Tu spui "In primul rand eu sunt genul cand am o relatie sa fiu mereu cu acea persoana." apoi "Imi place sa fiu alintat, lasat in pace, sa nu fiu cicalit.
Imi place sa ma joc la calculator. ...si parca mi-a revenit acel chef de a fi solo si sa ajung acasa singur, sa mananc, daca am chef sa stau intins in pat, daca nu sa ma joc, sa fac ce vreau, sa fie acea liniste in jurul meu". Si cand am ajuns la "mie imi place ca eu sa conduc sa se faca ce zic eu, sa fiu preamarit, alintat, etc..." sincer, am ramas fara cuvinte. Preamarit??? Cuvintele tale seamana cu ale unui copil rasfatat, care s-a saturat de o jucarie sau l-a trimis mama la gradinita unde nu primeste atentia cuvenita, dar nu mi se pare ca ar fi ale unui BARBAT de 27 de ani.
Nu vreau sa te jignesc, dar modul tau de a aborda aceasta problema, sau de a o expune pe un forum denota doar imaturitate.
PS pentru moderator, daca considerati ca e cazul, stergeti postarea mea.
Nu, nu ... e ok. Chiar e ok
Nu, nu ... e ok. Chiar e ok ce ai scris si ai dreptate, stiu asta, si de asta am si postat aici.
Acel preamarit probabil trebuia intre ghilimele. E acel lucru care l-am avut cand mi se zicea ca sunt bun, ca pot realiza ceva ce imi propun, ma refer ca imi dadea incredere in mine, cea cu 8 ani mai mare, si acum cand imi stiu bine "lipsurile" ... dar am nevoie de incurajare, nu am nevoie sa imi fie evidentiate mai tare, ceea ce mi se intampla in prezent cand am vreo discutie.
Ceea ce am scris este exact starea mea ... imi doresc relatie, anul trecut cu cealalta, vroiam si copil, dar nu ramanea insarcinata. Probabil si asta a fost un factor de dezamagire. Doar ca sunt lucruri care le doresc si eu sa le fac sa ma simt bine, am nevoie de timpul meu pentru mine, si parca nu il mai am. E ok, ea mi-l ofera, dar ... in trecut ma refer la cea cu 8 ani mai mare, eu stateam la calculator, ea isi gasea de uitat la tv, citit o carte, ... iar acum in prezent, isi gaseste imediat sa iasa cu o prietena, sa plece, sa ma lase singur, ... dar niciodata sa fim impreuna, dar sa ma lase sa imi vad de ale mele. Si mereu stau asa cu stres ca daca nu ii acord atentie ea pleaca. Ar mai fi si alt fapt, ca atunci cand ne-am cunoscut, ea era "indragostita" de cineva care il intalniste anul trecut, au fost 2 luni impreuna, dar e din alta tara. Corespondau prin sms. Dupa 3 luni impreuna cu mine, tot mai coresponda. Si mi-a zis si in fata dupa vre-o luna cand am intrebat-o ca ea il iubeste pe ala si asa mai departe. Abia acum in septembrie cand el trebuia sa vina in tara si sa plece cu el inapoi, i-a zis sa nu mai vina si a inceput sa o mai inceteze cu sms-urile.
re: daca considerati ca e cazul, stergeti postarea mea
De ce sa stergem ceva? Traim intr-o tara libera in fiecare este liber sa isi spuna punctul de vedere
Cel care a postat intrebarea si-a asumat odata cu postingul sau si riscul de a primi si raspunsuri care sa nu ii placa. Eu imi asum acest risc in fiecare zi pe blogurile mele
Cata vreme un posting, o intrebare, un raspuns, un comentariu nu sunt vulgare, injurioase sau nu sunt TOTAL irelevante cu contextul nu vor fi niciodata cenzurate aici.
Nu stiu altii cum sunt dar mie unul mi-ar fi groaza de o lume in care toti suntem total de acord unii cu ceilalti.
Asa ca va invit calduros sa nu fiti de acord cu mine
mie mi s-ar fi parut si mai
mie mi s-ar fi parut si mai interesant ca in acest caz, sa aflam si parerea ta, Victor, pt ca tu esti specialistul. Noi ne dam cu parerea, dar nu suntetm avizati
Sunt interesante si problemele "tehnice" care tin de buna functionare a site-ului, dar cred ca pt. cei ce intra aici acest aspect este mai putin important. Sper ca m-am facut inteleasa. Merci
re: nu suntem avizati
Catalina,
mi-as permite sa te contrazic putin: fiecare persoana este cea mai avizata, fiecare persoana este de fapt experta in propria sa problema.
Iti imaginezi ca un arhitect ar putea sa stie mai bine decat tine cum trebuie sa arate casa in care sa te simti TU bine??
Sau un bucatar ar putea stii mai bine decat tine care este felul de mancare care iti place TIE cel mai mult?
Toti acesti experti nu pot decat sa consolideze solutia pe care tu ai ales-o deja ca fiind cea mai buna pentru tine.
Mingea e intotdeauna in terenul tau. Daca vreun 'expert' iti vinde propria lui solutie fugi cat de repede poti
foarte adevarat graiesti,
foarte adevarat graiesti, insa eu ma gandesc ca daca sunt nehotarata la ce fel de mancare sa aleg, apelez la ajutorul bucatarului. El imi poate recomanda ceva fiind in cunostiinta de cauza, ma poate intreba ce anume imi place si ce nu si in functie de ce ii spun, sa-mi sugereze ceea ce el crede ca s-ar potrivi mai bine gusturilor mele. In final, eu decid ce aleg..fie ca e bine, fie ca nu
Si mai cred ca multi dintre noi avem momente cand suntem confuzi, poate ca nu stim incotro sa o luam si atunci apelam la specialisti.
imi cer scuze...am vazut si
imi cer scuze...am vazut si mesajul tau Victor!!!
"Cel care a postat intrebarea
"Cel care a postat intrebarea si-a asumat odata cu postingul sau si riscul de a primi si raspunsuri care sa nu ii placa."
Da e ok, sunt deschis la critici, cum am zis si in postul anterior, e ok, sa nu fie sters, dar vreau si o parere avizata, de asta am intrat aici.
Nu numai critici, vreau si ceva constructiv. Critici am parte si acasa daca pot sa zic asa. 
mdea
de ce nu vorbesti cel mai bine cu ea...si zici ce ti se intampla..asa iti dai seama dak e capabila sa te inteleaga ....da totusi ea nu simte ca se intampla ceva ..cu tine....sau te prefaci tu ..ca e totu ok.....depinde si de capacitatile ei de a te percepe ...totusi locuiti impreuna...vorbiti si voi deschis..
nu tie greu sa stai langa ea sa vb cu ea si si sa vezi..ca ceva nu merge...ca poate nu e ceea ce vrei ..sau ce stiu eu......tu sti,,,, de fapt ce gandestii.in legatura cu ea ......eu cred ca cel mai bun raspuns til poate da ea impreuna cu tine.....dupa o discutie sincera ..in care sa spunetii chiar tot ce ganditi unu despre altu......tu sti ce traiestii cu ea .....ce am scris eu nu stiu dak ajuta la ceva ...
ne_avizat
Am citit povestea ta care este cât se poate de normală dacă o raportăm la condiţia şi legile iubirii din prezent. Am sesizat şi dorinţa ta de a primi un răspuns avizat, dar nu ai specificat de ce factură să fie avizul...
Eşti bulversat, dar nu exagerat - recunoaşte!- nu-ţi găseşti locul, aştepţi o minune şi vrei imposibilul.
Am mai observat că faci apel la relaţia "8 ani", ca la un etalon, ceea ce nu este bine deloc. Trecutul este zona care nu trebuie să ne inspire sau să ne hrănească, ci să ne înţelepţească. Ai avut o experienţă frumoasă, care ţi-a fost dăruită, mai mult sau mai puţin condiţionat de către viaţă, care şi în ziua te azi de face să oftezi cu nostalgie. De obicei primim de la viaţă ceea ce avem nevoie, sau ceea ce invocăm conştient sau nu. Destinul tău poate nu este de primi la nesfârşit răsfăţ, ci poate pentru a dărui alint şi căldură. Acesta este primul pas înainte care trebuie să te pună din nou în mişcare, pe un vector clar şi acceptat în toate forurile tale interioare.
Iubeşte pe cel cu care te afli în prezent, nu pe cea din viitor sau trecut. Nu multiplica o eroare comportamentală!
Cu siguranţă eşti un bărbat fermecător, dar care uită să facă gesturi simple, dar atât de importante sau să rostească cuvinte puţin şi cu efect... garantat. Simpla ta prezenţă nu este suficientă, nici măcar pentru tine însuţi! Este şi vina ta că romantismul a ruginit, iar asta din cauză că te eschivezi să trăieşti în prezent, visând cu ochii deschişi către ceva ce nici nu există!
Recomandarea mea avizată (aviz magic) este să-ţi iubeşti actuala parteneră, iar sufletul tău va înflori din nou!