Dragii mei, sper sa se gaseasca printre voi si o persoana care intelege ce e in capul meu, pentru ca eu de o vizta incerc sa dezleg misterul asta si nu reusesc.

Pe scurt, istoria mea este urmatoarea, asa cum o simt si am trait-o eu: Parinti divortati, crescuta de bunica din partea tatalui, mama naturala a disparut cu desavarsire din viata mea din momentul divortului, in fine, tata recuplat, recasatorit, din toate astea eu am avut de suferit cel mai mult. Ideea este ca m-am impacat cu toate erorile trecutului, cu felul si sentimentul in care am fost crescuta, cu mediul ingust in care am trait, am inteles in mare cam tot ce trebuia din astea, insa problemele cu care ma confrunt si m-am confruntat dintotdeauna sunt urmatoarele, si stiu ca daca le voi rezolva pe acestea, imi va fi mult mai usor sa trec peste celelalte.

1. Nu ma pot concentra, insa este o problema mai ciudata. Care este intr-un fel mai mult sau mai putin legata de ordinea interioara. De ordinea din interiorul mintii mele, si al sufletului meu. Este de asemenea in stransa legatura si cu memoria si cu atentia. Din ce am inteles de la psihoterapeutul meu, memoria tine de atentie, si nu invers. Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun am sa va dau un exemplu: Sa spunem ca intre mine si inca o persoana incepe o discutie pe o tema. Sa spunem ca si eusi interlocutorul cunoastem subiectul. Eu sunt limitata la un nivel strict peste care nu pot trece si ma refer aici la modul in care pun intrebarile, la modul in care raspund. Aici nu e vorba de altceva decat de faptul ca mintea mea nu poate cuprinde un subiect mai larg. este ca si cand dintr-un arbore care are multe cregi groase dn care se formeaza crengute, ramurele, care se umplu de frunze, si devine din ce in ce mai mare si se dezvolta din ce in ce mai mult, adaptandu-se spatiului in care se poate dezvolta, eu am ramas la stadiul de cateva crengi, din care doar vreo 4 ramurele s-au dezvoltat si oricat a incerca sa stimulez si alte crengute sa mai creasca, nu se poate. In mare parte stiu ca aceasta ordine interioara care se reflecta si asupra a ceea ce e in exteriorul si in jurul meu este una dintre cele mai mari probleme. Trebuie spus ca inca din copilarie aveam probleme cu ordinea, cu atentia si concentrarea, de aceea iau in calcul si posibilitatea de a suferi de un sindrom gen ADD sau ADHD. Stiu de asemenea ca mi-au fost ingradite anumite libertati, ca am fost silita sa vad printr-un vizor ingust lumea, ca am mi-au fost obturate multe canale de comunicare, in copilarie, iar evolutia ulterioara ar fi trebuit sa mearga din bine in mai bine. Si chiar a mers la un moment dat, insa de fiecare data au intervenit aceleasi probleme carora nu le-am gasit nici pana in momentul de fata rezolvare.

Daca la scoala am avut rezultate bune, in mare masura acestea s-au datorat colegilor, care mi-au sugerat idei, dupa care am copiat si am reusit sa scap. Nu vreau sa spun ca n-am avut si eu meritul meu, si ca sunt o tampita. Insa, problema intervine atunci cand trebuia sa ordonez materia. Si sa o memorez. De memorat nu se pune problema, pentru ca nici macar o jumatate de pagina nu am putut vreodata sa invat pe de rost, iar cand vine vorba de ordonare... dezastru. De exemplu la matematica unde toate se leaga si se dezvolta, si se complica exact ca in exemplul cu arborele, la mine, dupa a treia, a patra lectie... gata. S-a terminat cu invatatul pentru ca nu am mai putut sa fac conexiunile, mi-a luat din ce in ce mai mult timp sa ma concentrez pe metodele de rezolvare, mintea mea lucra prea incet si am trecut ca gasca prin apa. Am facut meditatii... degeaba. Am intrat la inginerie... am terminat colegiul de trei ani... degeaba. Nu s-a lipit de mine nici macar inmultirea si scaderea. Si acum am probleme de genul asta.

Iar aceasta problema, coincide cu restul problemelor intalnite in viata. Toate se leaga de logica, ordine, matematica, atentie. Imi doresc din tot sufletul sa am o minte brici, care sa functioneze la parametrii normali (daca exist un asemenea termen). De fiecare data insa intampin aceeasi problema, mai ales la serviciu si in relatiile cu oamenii, sau cu mediul in care stau. Prima perioada de 2-3 saptamani este buna, apoi, usor, usor, totul se duce la vale, iar ceea ce stiam nu mai stiu, si o iau de la capt, incep sa reinvat, si ma pierd. Este foarte usor sa ma fiu pacalita, pentru ca si intr-o discutie, imi scapa din vedere anumite afirmatii, sau amanunte, iar daca discutia genereaza un alt subiect legat de cel precedent eu nu fac legatura cu acesta, si de aici ce poate reiesi? Ca sunt toanta! Nu vreau sa fiu privita asa. Urasc asta. Am avut pana acum bunavointa cu mine si rabdare si am facut eforturi sa devin mai inteligenta, insa vad ca nu se poate.
Cu prietenii carora le stiu problemele, pot sustine o conversatie, cat decat normala, insa cu o persoana mai putin cunoscuta sau cu un strain nu pot vorbi nimic, absolut nimic. Nu am despre ce sa deschid un subiect. Campul meu informational s-a restrans ingrozitor de tare. Starea mea s-a degradat din ce in ce mai rau.

Am avut o tentativa de suicid, dupa care am inceput psihoterapia. Am un an si 7 luni de cand fac lucrul asta. Am avut un moment de varf, am fost ajutata si sustinuta moral si profesional de niste oameni care mi-au apreciat naivitatea (pentru ca asa se interpreteaza starea mea), dorinta de munca, trasaturile de caracter, etc, si m-au ajutat enorm, si pe acest fond al sustinerii lor am reusit sa fac tot ce am facut pana la momentul despartirii de ei. Apoi, cand am schimbat jobul si am fost pe cont propriu, incet incet totul s-a naruit. de curand am avut o a doua tentativa, nemaigasind calea catre rezolvarea acestei probleme atat de complexe. Sunt absolut dezolata, ingrijorata, intristata, singura, disperata. Devin din ce in ce mai obosita. Intotdeauna s-a intamplat asta. in loc sa imi creasca puterea si capacitatea de invatare si de adaptare la problemele din jurul meu, eu am obosit si totul a devenit din ce in ce mai greu...
Ce sa mai fac? Merg in continuare la prihoterapie, citesc despre terapia chakrelor (ma chinui sa citesc pentru ca nu sunt deloc atenta in mod involuntar) si incerc sa traiesc normal (inchsa, retrasa, cu cat mai putin contact cu ceea ce ma inconjoara din pacate) .

As vrea sa imi ordonez mintea, sa o fac sa gandeasca logic, sa aiba o structura logica in analizarea informatiilor primite, sa pot sa imi extrag o idee principala atunci cand citesc un text, sau aud o informatie, sa o pot prelucra intr-un mod ordonat, sa ma organizez, sa pot sustine o discutie, sa pot judeca ceea ce se intampla jur, sa ma pot angaja in propria mea viata, sa ma responsabilizez, insa am vazut din experientele anterioare ca esuez si mi-e din ce in ce mai frica de ridicol si de faptul ca am 25 de ani, un aspect placut, un viitor in fata mea si nu stiu cum sa le gestionez.

daca aveti vreun sfat pentru mine si mintea mea complicata... astept cu ardoare, si va multumesc anticipat!