Daryella, inteleg foarte bine povestea ta. Desi am crescut intr-o familie cu ambii parinti, cred ca am aceleasi probleme ca si tine.

De multe ori am senzatia ca nu reusesc sa fac conexunile de riguoare. De cele mai multe ori, sunt total absenta la ce se intrampla in jurul meu si astfel am ajuns sa cred ca nu pot face nimic cum trebuie . Cand este musai sa fiu atenta nu reusesc decat pentru cateva minute, iar cand vine vorba de a purta o convesatie cu cineva necunoscut sunt aproape incapabila sa fac acest lucru. Totodata mi e pare ca uit foarte repede informatiile noi, ca nu reusesc sa le interiorizez in mintea mea si sa pe organizez in asa fel incat sa le pot accesa cu usurinta ori de cate ori am nevoie. Desi sunt capabila sa inteleg cuprinsul unui text, nu reusesc sa extrag o idee principala, sa o memorez si eventual sa o pot dezvolta intr-o dezbatere, de exemplu. Nu reusesc sa exprim o opinie pertinenta despre un eveniment, o carte, un film, ori sa argumentez o idee. Mi se pare ca sunt o persoana foarte superficiala. Din tot ce vad, aud, citesc nu raman decat cu... o senzatie, ce poate fi exprimata minimal intr-o senzatie de bine/rau, frumos/urat.

Probabil nu as fi dat niciodata importanta acestor lucruri daca nu mi-as fi schimbat locul de munca in urma cu vreo 2 luni de zile. De atunci traiesc diverse stari de depresie, anxietate, plang usor, mi-a scazut apetitul (fapt pentru care am slabit 3 kg) si am inceput sa cred ca sufar de vreo boala, pentru ca nu e normal ca la varsta mea, tot 25 ani, ca absolventa a unei facultati si cu un master in derulare (in ciuda faptului ca invatamantul romanesc este cum este) sa ma confrunt cu astfel de probleme. Privind in urma si analizand evenimentele din trecut prin prisma acestei "revelatii" gasesc similituni, gasesc lucruri care ma fac sa cred ca problema nu a aparut acum 2 luni, ci mult mai veche, doar ca nu i-am acordat importanta cuvenita.

Spre deosebire de tine eu nu am reusit sa stau de vorba cu un specialist pe aceasta tema si, din pacate, nu prea am acces la astfel de servicii in orasul in care locuiesc. Oricum, mi-e tot mai clar ca trebuie sa fac ceva. Cred ca am ajuns la capatul rabdarii si ma intereseaza daca psihoterapia te-a ajutat in vreun fel si daca tu consideri ca te poate ajuta sa schimbi ceva in interiorul tau ca sa-ti fie mai bine. Cineva spunea ca daca nu poti schimba lumea din jurul tau, atunci schimba perspectiva pe care o ai asupra ei. Dar cum?

P.S. Poti sa imi scrii si pe adresa oana.crisan1980@yahoo.com.