Poveste despre gardurile bune
A fost odata ca niciodata undeva prin Vestul Salbatic pe vremea cand cand inca erau pamanturi neocupate iar mai multi colonisti asteptau cu infrigurare momentul in care sa inceapa sa isi ocupe o bucata de pamant.
Erau vremuri nesigure, cu reguli putine, cu multa incertitudine si multa speranta. Colonisti din etnii diferite, din tari diferite, cu obiceiuri diferite aflati in asteptarea semnalului de pornire catre ocuparea pamantului isi imaginau care le vor fi viitorii vecini. Si eventual,in masura posibilului chiar sa ii aleaga.
Rusul se asezase aproape de ucrainian, cu care imparteau probabil aceeasi simpatie pentru vodca. Italianul se asezase alaturi de un francez cu care i se parea ca au de impartit o gramada de cuvinte care sunau cam la fel.
Englezul se asezase langa un neamt cu care impartea cel putin un proverb comun: "gardurile bune fac vecinii buni". "Good fences make good neighbors" spunea englezul, iar neamtul spunea fix acelasi lucru pe limba lui: "Gute Zaeune machen gute Nachbarn"
Intr-o lume in care proprietatile se dobandeau pe principiul "primul venit, primul servit" intelepciunea legata de garduri a popoarelor din care proveneau englezul si neamtul parea anacronica si total inutila. Totusi cei doi s-au hotarat sa dea proverbului ce-i al proverbului.
Cand a inceput ocuparea pamanturilor fiecare colonist alerga fericit sa ocupe un teren cat mai mare, cat mai bun fara sa ii pese prea tare de ceilalti. De altfel nici nu erau prea multe lucruri de impartit: era suficient sa iti alegi ceea ce iti doresti iar daca locul pe care ti-l doreai era ocupat puteai sa mergi un pic mai departe.
Cei doi vecini, neamtul si englezul s-au asezat intr-un loc si s-au apucat - conform convingerii lor profunde despre vecini si garduri - sa isi construiasca un gard bun intre ei. Un gard asezat in mijlocul unui teren ales la intamplare si care separa doua proprietati inexistente.
Ceilalti colonisti din preajma lor se amuzau teribil, glumeau pe seama lor si a gardului complet inutil aflat in mijlocul campului. In serile lungi petrecute cu totii in jurul focului ii tachinau intrebandu-i despre starea constructiei gardului.
- Show all
- Add new comment
- 491 reads



Ce bine se potriveste
Ce bine se potriveste povestea aceasta cu situatia in care ma aflu eu acum... la un nou job, cu noi proiecte, de care toata lumea trage, cu interese financiare, in primul rand. Daca ar fi avut limite (garduri) oamenii ar fi trecut mult mai repede peste situatia de acum, nu ar fi tergiversat atata lucrurile. La impuscaturi inca nu s-a ajuns, asa ca ar fi bine sa le dau si lor poveste asta, poate se ajunge la o intelegere. Merci autorului
re: Merci autorului
cu multa placere.
Oare nu asta e rostul povestilor, acela de a ajunge cat mai repede la...destinari?